Mărturii cu și despre
Cardinalul
Iuliu Hossu
Departe-ntr-o odaie mică,
Prelatul IULIU, alb de ani
Se roagă-ncununat de gânduri
În schitul din Căldărușani.
…
Prelatu-ngenunchiat oftează
Cu mâinile împreunate:
O, Doamne luminează mintea
Acelora ce fac dreptate!
…dorința mea de a-l vedea pe tata acasă au creat o punte dinspre mine spre Episcopul Iuliu Hossu, chiar de la vârsta aceea mică. Credeam și eu că el îl poate aduce pe tata acasă, credeam în el! Într-o duminică, la liturghia din biserică, în momentul când preotul spunea „Să-I mulțumim Domnului” eu am strigat în gura mare, încât s-a auzit în toată biserica: „Să nu-I mulțumim Domnului, să-i mulțumim lui Hossu, că-i bun!” și am fugit afară.
Episcopul s-a aplecat și m-a sărutat pe frunte. Ajunși acasă, îmi amintesc că a scris pe grindă data vizitei, binecuvântând casa și pe toți locuitorii ei, dată care în timp s-a șters…
Eu știu grinda în care episcopul a scrijelit c-un vârf de cuțit această zi de neuitat, loc în care mă întorc și acum cu mari emoții și nu de puține ori cu lacrimi în ochi. Cu acest sentiment de prețuire sinceră am trăit toată viața și mă rog zilnic pentru …
Mi-a mai spus că i s-a făcut propunerea să meargă la Roma, propunere pe care el a refuzat-o spunând că locul lui este în mijlocul credincioșilor pe care i-a păstorit peste treizeci de ani. Mi-a povestit că în anul 1955 un colonel de miliție i-a spus că este liber și l-a întrebat unde dorește să-și stabilească domiciliul, la care el i-a răspuns: „Eu am un domiciliu pe care nu l-am pierdut, în strada Moților numărul 26, Cluj” (fosta reședință episcopală).
După terminarea liturghiei, soțul a întrebat pe cineva unde îl poate găsi pe Episcopul Iuliu Hossu și așa a reușit să ajungă la dânsul. Episcopul era izolat într-o încăpere și când soțul meu a intrat și a salutat „Lăudat să fie Isus”, Episcopul a răspuns și a adăugat: „De când te aștept!” Soțul i-a spus că vine din partea Bistriței, de la Moruț, comuna Matei, iar atunci Episcopul a spus că tocmai în ziua aceea „a ajuns cu rugăciunea” la parohia noastră….
În toamna acelui an… „În jurul datei de 1 octombrie a venit la mine un cantor din parohia Lac și mi-a adus o circulară secretă de la Episcopul Iuliu Hossu, în care ni se dădea informația că Biserica noastră urmează să fie scoasă în afara legii, că urmează să se facă trecerea la ortodocși și ni se dădeau directive în ce fel trebuie să ne desfășurăm activitatea pastorală dacă biserica va fi suprimată.”
În toate a fost un model, a primit harul să formeze oamenii, și oamenii l-au urmat în toate. Au fost mulți oamenii cărora „atingerea” de credință a Episcopului Hossu le-a marcat viețile, lucru care reiese limpede din toate mărturiile celor ce l-au cunoscut. Este desigur semn al disponibilității lor, dar și al puterii deosebite a credinței Episcopului, credință aducătoare de har. Acești oameni au trăit și ei, ca și episcopul lor, sub deviza „Credința noastră este viața noastră”!
Una din amintirile bunicii Rozalia despre Episcopul Hossu era cea legată de mâncărurile care îi plăceau. Când vizita casa parohială din Cuzăplac, întotdeauna îi făcea plăcere să guste din gulașul pregătit pentru Preasfinția Sa de bunica și de femeia care o ajuta la treburile casnice. Este interesant că mulți ani după moartea Episcopului, bunica Rozalia continua să-și aducă aminte acest detaliu culinar și cred că mi-a povestit de zeci de ori despre gulaș, dar și despre bunătatea cu care Episcopul îi trata pe toți cei din jur. Desigur, nu era vorba despre un Prelat gurmand, ci despre un Păstor care folosea prânzul ca pe o modalitate de a fi împreună cu cei aflați în grija sa spirituală.
Sărăcii, însă, aveau stabilită o zi pe săptămână a lor, pentru a fi mulțiți. Prezenți în fiecare sâmbătă în curtea reședinței așteptau până se adunau cu toții, și atunci, anunțat, episcopul își întrerupea activitatea, ieșea în mijlocul lor, le împărțea ajutoare, cuvinte de mângâiere și îmbărbătare și binecuvântarea arhierească. Duminica și în sărbători, episcopul participa la toate serviciile din catedrală, utrenie, liturghie, vecernie, fie că slujea în sobor Liturghia Arhierească, fie că asista numai din tronul arhieresc. La fel era prezent în catedrală în zilele Postului Mare la serviciile din zilele lucrătoare de peste săptămână, celebrate în unele zile numai dimineața, iar în altele atât dimineața cât și în cursul serii.