Biografie
Cardinalul
Iuliu Hossu
Scurtă biografie
Cardinalul Iuliu Hossu a fost o figură marcantă a Bisericii Catolice din România, născut pe 30 ianuarie 1885, în Milaș, Austro-Ungaria (acum în România). A studiat teologia la Roma, unde a fost hirotonit preot în 1910. După Primul Război Mondial, a jucat un rol activ în procesul unirii Transilvaniei cu România, fiind cel care a citit Declarația Unirii de la Alba Iulia în 1918.
A fost numit episcop greco-catolic de Gherla în 1917 și apoi, episcop de Cluj-Gherla în 1930, rol în care a servit până la moartea sa. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și în perioada comunistă, Iuliu Hossu a fost un critic vocal al regimurilor opresive, ceea ce a dus la arestarea sa în 1948, când regimul comunist a desființat oficial Biserica Greco-Catolică. A refuzat să treacă la Biserica Ortodoxă Română, chiar și sub presiune și tortură.
Deși a fost creat cardinal in pectore de Papa Paul al VI-lea în 1969, a refuzat să plece la Roma deși se afla în domiciliu obligatoriu, pentru a nu se despărți „de turma sa”. Această distincție a fost dezvăluită abia în 1973, după moartea sa. Cardinalul Hossu a fost deținut până la moarte la Mănăstirea Căldărușani, unde a avut domiciliu obligatoriu. A murit la Spitalul Colentina din București în 1970, recunoscut pentru devotamentul său neclintit față de credință și națiune. A fost beatificat în 2019, ca martir al credinței.
Mai multe informații biografice
Fiu de preot greco-catolic, s-a născut la 31 ianuarie 1885, la Milaș, în Eparhia de Alba Iulia și Făgăraș. A urmat școala confesională în satul natal, apoi a studiat la Reghin și Târgu Mureș. Din 1900 a fost elev al Gimnaziului Superior Român-Unit din Blaj. De aici, în aprilie 1903 a luat parte la un pelerinaj la Roma organizat de unchiul său, preotul Vasile Hossu. Profund impresionat de Cetatea romană, de biserica San Pietro, de prezența Sfântului Părinte, s-a întors în țară cu dorința de a deveni preot.
La absolvirea seminarului blăjean, în 1904, revenea la Roma, ca bursier român. Până în 1910, a studiat la Institutul De Propaganda Fide, fiind alumn al Colegiului Urbano. A obținut, în 1906, doctoratul în filosofie, iar în 1910 pe cel în teologie. La Roma i s-a împlinit visul, a fost hirotonit preot în 27 martie 1910. După hirotonire s-a întors în țară, unde mai întâi a îndeplinit diferite funcții în Eparhia de Lugoj. La începutul Primului Război Mondial s-a înrolat în serviciul Crucii Roșii. Ca preot militar, a asistat spiritual și a încurajat răniții din spitale, pe fronturile din Boemia, Moravia și Austria.
În 1917, deși foarte tânăr, a fost numit Episcop al Eparhiei de Gherla și consacrat episcop, la 4 decembrie, în Catedrala din Blaj. După doar un an, tânărul Episcop de Gherla a avut onoarea de a fi Vestitorul Marii Uniri, citind Rezoluțiunea Adunării Naționale în fața mulțimilor adunate la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918. Și-a amintit toată viața cuvintele pe care le-a rostit atunci, pe care le repeta, la 85 de ani, „cu neîmbătrânită dragoste” pentru generațiile viitoare.
Catedrala „Schimbarea la Față” a devenit Catedrala Episcopului Iuliu Hossu începând cu 1930, când Sediul Eparhiei a fost mutat de la Gherla la Cluj. În perioada episcopatului său în libertate a desfășurat o intensă activitate pastorală, fiind supranumit „Episcopul vizitațiilor canonice”. A înființat școli, a impulsionat viața parohiilor, a reînviat tradiția pelerinajelor la mănăstiri precum Nicula, Bixad, Moisei, Lupșa, Strâmba…. S-a preocupat de soarta orfanilor și a văduvelor, de ajutorarea săracilor. A colaborat, în spiritul iubirii creștine, cu reprezentanții altor culte și religii. Fiind recunoscut ca personalitate de marcă a timpului său, la 2 iunie 1945 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Episcopul Iuliu Hossu a fost ridicat de agenții securității comuniste, de la locuința fratelui său, din capitală, în noaptea de 28/29 octombrie 1948. Imediat după arestare, mărturisea în Memorii, „m-am așezat în genunchi și, cu fruntea la pământ, am dat mărire Domnului Isus care m-a învrednicit pe mine nevrednicul de această mare cinste a temniței pentru credință”. Așa a primit închisoarea și suferința, mulțumind lui Isus pentru cinstea de a pătimi pentru Numele Său, de a-L urma pe El până la sfârșit pe Drumul Calvarului.
Împreună cu ceilalți episcopi, a fost dus și anchetat la Ministerul de Interne, la vila patriarhală de la Dragoslavele, și apoi, mai bine de un an, s-a aflat în arest preventiv la Mănăstirea Căldărușani. În urma refuzului de a-și abandona credința, episcopii greco-catolici au fost închiși în regim de exterminare la Penitenciarul din Sighet. Episcopul Iuliu Hossu a fost deținut la Sighet între 25 mai 1949 și 4 ianuarie 1955. Închisoarea a fost pentru el un drum de sfințire. Răspundea, de fiecare dată când i se cerea să-și lepede credința: „Nu pot, credința noastră este viața noastră!”
Timp de 14 ani s-a aflat, cu domiciliu obligatoriu, la Mănăstirea Căldărușani, până în 13 mai 1970. Aici și-a scris memoriile din timpul detenției, pe care le-a încheiat în 1962 și le-a încredințat în taină fratelui său. După ieșirea la lumină a Bisericii Române Unite cu Roma, cartea Memoriilor Cardinalului Iuliu Hossu a văzut lumina tiparului, a apărut în diferite ediții în țară și străinătate, în limbile română și italiană.
Tot la Căldărușani, în 1969 Episcopul Iuliu Hossu a primit, printr-un trimis al Papei Paul al VI-lea, vestea ridicării sale la demnitatea de cardinal. A mulțumit, refuzând să meargă la Roma. A ales să rămână cu turma care i-a fost încredințată.
După mai bine de 20 de ani de detenție și domiciliu obligatoriu, la sfârșitul lui mai, în 1970, Cardinalul Iuliu Hossu își trăia ultimele ceasuri. Se afla în Spitalul Colentina din București, dar sufletul și gândul îi erau aici, în Eparhia scumpă sufletului său. Cu vocea slăbită, mărturisea: „Îmbrăţişez pe toţi Fraţii mei din Dieceza Clujului şi din toată Biserica Unită. Îi binecuvântez împreună cu toţi credincioşii. Sărut masa de lucru din biroul meu. Sărut Crucifixul. Sărut pietrele de pe trotuarul pe care l-am călcat mergând la Sfânta Liturghie de la Catedrală. Sărut băncile din seminar, în care s-au rugat clericii mei….” Mai repeta din când în când: „Știu Cui am crezut. Lupta mea s-a sfârșit”. Și-a încredințat sufletul în mâna Domnului binecuvântând, în 28 mai 1970. În ziua următoare a fost înhumat în grabă la Cimitirul Bellu catolic din capitală.
Osemintele Cardinalului Iuliu Hossu fost deshumate în 7 martie 2019. La cererea familiei, o parte au fost reînhumate, iar o altă parte a fost transportată la sediul Episcopiei de Cluj-Gherla. De aici, după ceasul istoric din 2 iunie 2019 când Episcopii greco-catolici martiri au fost beatificați, la Blaj, de către Papa Francisc, moaște ale sale au fost depuse în mai multe altare, în țară și chiar peste hotare. Poate fi venerat ca Fericit martir, în catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca (str. Eroilor nr.10) în care s-a rugat, din care a predicat.