Iuliu Hossu (Hosszu) (1885-1970)

• 30/31.01.1885[1] Milașul Mare (atunci Nagynyulas), Arhieparhia de Făgăraș și Alba Iulia, ca al treilea din cei șase fii ai preotului Ioan, parohul de Milaș, și ai soției sale, Victoria.

• 1892-1896 Școala confesională greco-catolică din Milașu Mare

• 1896-1899 Gimnaziul Luteran German din Reghin

• 1899-1900 Gimnaziul Romano-Catolic din Târgu Mureș

• 1900-1904 Gimnaziul Superior Român-Unit din Blaj, unde obține diploma de bacalaureat[2]

• 1904-1910 studiază la Institutul De Propaganda Fide din Roma, ca alumn al Colegiului Urbano

• 04.07.1906[3] obține doctoratul în Filosofie

• 18.06.1910 obține doctoratul în Teologie

• Subdiacon: 24.05.1908[4] la Roma, în biserica Colegiului Urbano, de către PS Vasile Hosszu, Episcop de Lugoj
• Diacon: 24.05.1908[5] la Roma, în biserica Colegiului Urbano, de către PS Vasile Hosszu, Episcop de Lugoj
• Preot: 27.03.1910[6] la Roma, în biserica Colegiului Urbano[7], de către PS Vasile Hosszu, Episcop de Lugoj, în prezența tatălui său, Pr. Ioan Hossu, devenit protopop onorar
• Episcop de Gherla:
  • Numire: 03.03.1917 de către Împăratul Carol I al Austriei (Regele Carol al IV-lea al Ungariei)
  • Confirmare: 21.04.1917 de către Papa Benedict al XV-lea
  • Consacrare: 04.12.1917 în Catedrala din Blaj, de către IPS Arhiepiscop și Mitropolit Victor Mihályi de Apșa
  • Instalare: 16.12.1917 în Catedrala din Gherla
• Episcop de Cluj-Gherla
  • Numire (transfer): 05.06.1930 de către Papa Pius al XI-lea
  • Instalare: 04-05.10.1930 în Catedrala Schimbarea la Față din Cluj

• 19.07.1930[8] numit Administrator Apostolic al Eparhiei nou-înființate a Maramureșului
• 19.07.1931[9] se încheie misiunea de Administrator Apostolic al Eparhiei de Maramureș
• 16.09.1936 numit de Papa Pius al XI-lea Asistent al tronului pontifical, Conte roman și Prelat papal
• 25.07.1941[10] numit Administrator Apostolic al Eparhiei de Oradea Mare
• 21.11.1945[11] se încheie misiunea de Administrator Apostolic al Eparhiei de Oradea Mare
• 28.04.1969 numit cardinal in pectore (primul cardinal al Bisericii Române Unite și al națiunii române!) de către Papa Paul al VI-lea[12], decizie anunțată public în Vatican la 05.03.1973

• 1910-1912 diverse funcțiuni în Curia Episcopiei de Lugoj: arhivist, bibliotecar, secretar consitorial, secretar episcopal, referent la Tribunalul matrimonial
• 1912 numit director de cancelarie și asesor Consistorial
• 1913 numit profesor de studii biblice la Seminarul Diecezan din Lugoj
• 1914 trimis ca delegat episcopal la Congresul Euharistic de la Lourdes
• 1914 se înrolează voluntar ca preot militar în grad de sublocotenent la Viena, fiind distins cu „Crucea de Onoare, clasa a II-a”, cu decorația de război a Crucii Roșii
• 01.12.1918 citește „Rezoluțiunea Adunării Naționale” la Alba Iulia și face parte din delegația care prezintă actul Unirii Regelui Ferdinand I, la București, fiind distins cu „Marele Cordon al Coroanei României”
• 15.09.1919 înființează Curierul Creștin. Organ oficial al Diecezei de Gherla. Cu un adaos neoficial
• 20.11.1919 după constituirea Parlamentului României întregite, primește calitatea de Senator de drept și participă la discuțiile asupra legii învățământului (1924), legii cultelor (1928), asupra Concordatului cu Roma (1929) și asupra altor dispoziții legale
• 14.06.1920 – 03.10.1926 vizitează 746 de comunități bisericești, parohii și filii
• 12.05.1930 cu ocazia vizitei ad limina apostolorum la Roma participă alături de ceilalți ierarhi la binecuvântarea pietrei de temelie pentru Colegiul Pontifical Pio Romeno
• 05.06.1930 prin Constituția Apostolică Sollemni Conventione a P apei P ius a l X I-lea s ediul e ste transferat la Cluj și Eparhia devine de Cluj-Gherla, iar biserica Schimbarea la Față devine catedrală
• 26.08.1931-14.09.1934 vizite canonice în 989 parohii, filii și mănăstiri, ca urmare, este supranumit „Episcopul vizitațiilor canonice”
• 12.12.1931 decorat cu „Ordinul Ferdinand I, în grad de Mare Ofițer”
• 1932 – 1936 înființează instituții de învățământ preșcolare, primare și gimnaziale
• 1933 dispune înființarea Reuniunilor Mariane în toate comunitățile ecleziastice
• 1933 – 1934 achiziționează și extinde clădirea destinată Academiei de Teologie din Cluj-Napoca
• 08.06.1935 decorat cu „Ordinul Ferdinand I, în grad de Mare Cruce”
• 25.02.1936 trece Mănăstirea Nicula în administrarea Ordinului Sf. Vasile cel Mare; se preocupă de reînvierea tradiției pelerinajelor la mănăstirile eparhiale (Nicula, Bixad, Moisei, Lupșa, Strâmba sau Mănăstirea Calvaria – Cluj-Mănăștur)
• 16.02-08.03.1940 este prezent la Roma împreună cu alți ierarhi greco-catolici, solicitând intervenția Papei Pius al XII-lea în favoarea Transilvaniei, a cărei integritate teritorială era amenințată
• 1940-1944 perioada cedării Ardealului l-a găsit pe Arhiereul Iuliu Hossu ca singur mentor spiritual al românilor din zonă
• 02.06.1945 ales membru de onoare al Academiei Române

• 28/29.10.1948 arestat și dus la Ministerul de Interne din București
• 31.10.1948 – 26.02.1949 împreună cu ceilalți episcopi se află în arest preventiv la vila patriarhală de la Dragoslavele
• 27.02.1949 – 24.05.1950 episcopii sunt duși în arest preventiv la Mănăstirea Căldărușani
• 25.05.1950 – 04.01.1955 încarcerat, împreună cu ceilalți episcopi, la Penitenciarul Sighet
• 06.01.1955 – 02.02.1955 episcopii Iuliu Hossu, Alexandru Rusu și Ioan Bălan sunt transferați într-o locație secretă a Securității
• 02.02.1955 – 07.05.1955 episcopii Hossu, Rusu și Bălan sunt duși la Spitalul I.C. Frimu (Spitalul Floreasca) din București
• 07.05.1955 – 14.07.1956 episcopii Hossu, Rusu și Bălan sunt duși în domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeș
• 14.07.1956 – 16.08.1956 episcopii Hossu și Bălan sunt deținuți la Mănăstirea Ciorogârla[13]
• 16.08.1956 – 13.05.1970 Episcopul Iuliu Hossu este deținut la Mănăstirea Căldărușani, cu domiciliu obligatoriu
• 13.05.1970 – 28.05.1970 ultima din cele 3 spitalizări ale episcopului Iuliu Hossu

Asumarea martiriului și îndemn la statornicia în credință:

• 16.09.1948 vorbește canonicilor adunați în Consistoriul eparhial despre „suprema noastră datorie de a apăra [Biserica], cu ajutorul Domnului, cu orice jertfă, până la sfârșit […] Să fim pildă de statornicie în primejdie și stâlpi de tărie pentru toți […] Acesta-i ceasul supremei datorii.”
• 29.10.1948 își amintește rugăciunea făcută la prima încarcerare, când a dat „mărire Domnului” pentru „această mare cinste a temniței pentru credință”[14]
• 16.04.1968 la propunerea pe care i-a făcut-o Securitatea de ridicare a domiciliului obligatoriu, Episcopul Hossu răspunde că singurul său domiciliu este „în Cluj, Calea Moților 26”, adresa reședinței sale episcopale[15]
• 18.03.1969 Mons. Giovanni Cheli redă răspunsul pe care Episcopul Hossu i l-a dat la propunerea venită din partea Sfântului Părinte de a fi ridical la treapta cardinalatului: „simțea că nu trebuie să se despartă de turma sa”[16] timpul detenției l-a trăit ca pe un timp de exerciții spirituale, celula închisorii a devenit o capelă de rugăciune, transformând timpul vieții sale într-o ofertă liturgică adusă lui Dumnezeu[17]

• 03.12.1948 la propunerea de trecere la ortodoxie din partea Patriarhului Justinian, Episcopul Hossu răspunde ferm: „credința noastră este viața noastră”[18]
• 14.09.1950 răspunsul Episcopului Hossu la noua invitație de lepădare a credinței[19]

• 26.05.1970 este edificatoare mărturia Episcopului Alexandru Todea venit la căpătâiul Cardinalului Hossu la Spitalul Colentina[20]

• 28.05.1970 București, la Spitalul Colentina

• 29.05.1970 înhumat la Cimitirul Bellu Catolic

• 07.12.1982 are loc prima deshumare și așezarea osemintelor într-un cavou subteran concesionat în Cimitirul Bellu Catolic

• 07.03.2019 a avut loc a doua deshumare a osemintelor Slujitorului lui Dumnezeu, Arhiereu Iuliu Hossu[21]

• 08.03.2019 urmare a celei de a doua deshumări de la Cimitirul Bellu Catolic din București, o parte dintre osemintele Slujitorului lui Dumnezeu, la cererea familiei, au fost reînhumate în același cavou, iar o altă parte a lor au fost transportate în capela de la sediul Episcopiei de Cluj-Gherla

• 02.06.2019 la Blaj în cadrul Sf. Liturghii pe care a pontificat-o Sf. Părinte Papa Francisc, pe Câmpia Libertății, la umbra Catedralei Preasfânta Treime în prezența unui mare număr de episcopi, preoți și credincioși.

[1] Importante surse susțin data de 31.01.1885 (Direcția Județeană Bistrița-Năsăud a Arhivelor Naționale, Colecția Registre de stare civilă. Protocolulu Matriculare alu Botezat.loru dein Parochi’a Gr. Catolica alu Milasiului mare a Archi-Diecesei gr. cat. de A.-Julia si Fagarasiu in Transilvani’a, dos. 692, f. 21v; Archivio della Congregazione per le Chiese Orientali, Fond Romeni. Cluj, prot. 366/65, f. 4/6; Archivio Storico Pontificium Collegium Urbanum de Propaganda Fide, Registrul Alumni Collegii Urbani De Propaganda Fide 1889-1910, vol. 2, misc. 10, 1889; Zenon Pieta, HIERARCHIA CATHOLICA, Volumen IX, p. 68, col. st., nr. 2; Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu, p. 152), iar Direcția Județeană Maramureș a Arhivelor Naționale, Fond Mănăstirea greco-catolică a Ordinului „Sf. Vasile”, Bixad, dos. nr. 1/1865, 1867, 1924, f. 48r indică data de 25.01.1885.

[2] Tânărul absolvent este încardinat în clerul inferior la Eparhiei de Lugoj.

[3] Șematismul Eparhiei Greco-Catolice Rom.ne de Cluj-Gherla pe anul mântuirii 1947, de la unirea românilor cu Biserica Romei anul 247, de la înființarea Episcopiei anul 94, de la mutarea scaunului episcopesc anul 17, la împlinirea a 30 de ani de episcopat a I.P.S.S. Dr. Iuliu Hossu, chiriarhul eparhiei, p. 38 susține că doctoratul în filosofie a fost obținut la data de 24.11.1906

[4] Archivio del Pontificio Collegio Urbano, Registrul Liber Ordinis1896-1940, vol. II-2, p. 8.

[5] Ibidem.

[6] www.catholic-hierarchy.org/bishop/bhossuj.html, Șematismul Eparhiei Greco-Catolice Române de Cluj-Gherla pe anul mântuirii 1947, p. 38; Zenon Pieta, HIERARCHIA CATHOLICA, Volumen IX, p. 68. Alte surse indică primăvara anului 1909: AN SJ Maramureș, Fond Mănăstirea greco-catolică a Ordinului „Sf. Vasile”, Bixad, dos. nr. 1/1865, 1867, 1924, f. 48r.

[7] Șematismul Eparhiei Greco-Catolice Rom.ne de Cluj-Gherla pe anul mântuirii 1947, p. 38.

[8] Curierul Creștin, anul XII, 1930, nr. 16, p. 142-143.

[9] Curierul Creștin, anul XIII, 1931, nr. 1-2, p. 5-6; nr. 3, p. 17-18.

[10] Positio Super Martyrio, vol. II, p. 1797-1798.

[11] Șematismul Eparhiei Greco-Catolice Rom.ne de Cluj-Gherla pe anul mântuirii 1947, p. 66 și colecția Curierul Creștin, anul XXVII, 1945 (mai exact, pastorala din Curierul Creștin, nr. 13/1945, p. 1-2). Alte surse indică impropriu 1946 (Jakubinyi, Arch., p. 55) ca an al încheierii perioadei în care Episcopul Iuliu Hossu a asumat calitatea de Administrator Apostolic al Eparhiei de Oradea Mare; sau alte surse, chiar și anul 1947 (http:// www.catholic-hierarchy.org/bishop/bszab.html)

[12] 12 Cf. Zenon Pieta, HIERARCHIA CATHOLICA, Volumen IX, p.68. Numirea de cardinal a fost anunțată public în Vatican de către Papa Paul al VI-lea la 05.03.1973 prin frumoasele cuvinte: „Am socotit [spune Sanctitatea Sa] să alegem [drept cardinal] un eminent slujitor al Bisericii, care a meritat-o .ntr-un mod cu totul deosebit prin fidelitatea lui [față de Sfânta Biserică], prin suferințe îndelungate și încercări crâncene, cauzate tocmai de această fidelitate; el a fost ca un simbol și far al acestei fidelități pentru episcopii, preoții, călugării, călugărițele și credincioșii Bisericii române de rit bizantin. Este vorba de venerabilul nostru frate Iuliu Hossu, episcop de Cluj-Gherla, care a plecat din această viață la 28 mai 1970. Când el a aflat de intenția noastră, ne-a rugat stăruitor să nu facem acest lucru, aducând motive care atestau o asemenea demnitate și îl arătau pe acel om ca pe un deosebit exemplu de uitare de sine, și dăruit total în mod emoționant slujirii sufletelor Bisericii sale, așa încât am simțit că suntem datori să-i împlinim dorința, cel puțin prin aceea ca această cooptare a lui în Colegiul cardinalilor să nu o facem cunoscută atunci. Acum însă, după ce prin moarte el nu se mai află în privirea oamenilor, în mintea cărora au rămas încă vii amintirea lui plină de recunoștință și dorul îndurerat după el, socotim că suntem obligați ca întreaga Biserică, dar mai ales Biserica română, să cunoască această voință a Noastră, ca să primească astfel m.ng.iere și să dob.ndească .ntărire spirituală și totodată să cunoască motivul pentru care Noi abia acum am hotăr.t să o facem cunoscută.” cf.Acta Apostolicae Sedis, An et vol., LXV, Typis Polyglottis Vaticanis, s.l., MDCCCCLXXIII, p. 165.

[13] La data de 13.08.1956, Episcopul Alexandru Rusu este dus în detenție la Mănăstirea Cocoș, iar Episcopul Bălan va rămâne în continuare la Ciorogârla până la 04.08.1959.

[14] Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu, p. 118: „Atunci am coborât scările la subsolul ușilor ferecate, și ele de fier, și am intrat în celulă. Îndată după intrare, căzând zăvorul, m-am așezat în genunchi și, cu fruntea la pământ, am dat mărire Domnului Isus, care m-a învrednicit pe mine nevrednicul de această mare cinste a temniței pentru credință.”

[15] Positio Super Martyrio, vol. I, p. 663: „Aceasta este un paliativ. Eu am un singur domiciliu, în Cluj, Calea Moților 26. Oriunde mă va duce în altă parte eu mă consider deținut și, la rândul meu, mă postez pe o poziție protestatară, de permanent protest împotriva crimelor staliniste și a rănirii Constituției prin nerecunoașterea Bisericii mele în toate drepturile dinainte de 1948.”

[16] Positio Super Martyrio, vol. I, p. 665: „Mons. Hossu a avut o clipă de uluire datorată evidentei surprize pe care i-o provoca vestea, dar imediat și-a revenit spunând că Biserica fusese întotdeauna «viața lui» și nu putea să o părăsească… mulțumea profund Sfântului Părinte că se gândise la el, dar simțea că nu trebuia să se despartă de turma sa… știa că ortodocșii și, de asemenea, Guvernul ar fi fost bucuroși să scape de el, dar catolicii ar fi considerat plecarea lui ca o defecțiune de la lupta cea bună dusă până atunci…și de aceea era hotărât să rămână la Căldărușani până în ziua în care Biserica «Unită» ar fi înviat, sau până la moarte.”

[17] Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu, p. 244: „mă cutremur și acum de mângâierea pe care ne-a dăruit-o Domnul acolo, acolo la Sighetul Maramureșului. Tot ce scriu și voi scrie aici, așa cum pot și cum se poate, este pentru a Domnului preamărire, care a fost preabun și preamilostiv, revărsând har și mângâiere unde cel rău căuta să ne plece și să ne clatine pe calea sfântă a Crucii. A ierta și a face binele deaproapelui, pe toți ni i-a făcut deaproape Domnul, acestea sunt actele suveranității noastre cu care ne-a investit Domnul. Aici, coborând în adâncurile sufletului, multe află omul, multe cunoaște și multe învață; aici este cea mai înaltă școală, suprema universitate, cum am numit-o aici; aici școala supremă de aplicație.”

[18] Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu, p. 134: „Când a vorbit cu mine în prezența domnilor din București, evident din Siguranță [Securitate], a spus cuvântul semnificativ: că bucuria nu le este deplină, căci au dorit mult să aibă în Sinod cel puțin unul sau doi dintre noi. Aluzia era limpede și nu puteam s-o las fără răspuns și i-am zis: «Părinte patriarh, credința noastră este viața noastră; acesta mi-a fost cuvântul pe întreagă calea aceasta, până în ziua de azi, și cu ajutorul Domnului, până la moarte.»”

[19] Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu, p. 260: „- Eu și acum spun același lucru, ca în prima zi: «Credința noastră este viața noastră.» – Dar ați putea să ieșiți de aici în aceeași calitate, dar ce tot aveți cu papa? – Papa, răspund eu, este capul Bisericii noastre […]”; iar la p. 261: „- Așadar, nu dorești să mergi în aceeași calitate? Cu prețul credinței, nu, răspund eu. Credința noastră este viața noastră. Eu am cerut și cer libertatea Bisericii noastre și reabilitarea în drepturile sale.”

[20] S. A. Prunduș, Clemente Plaianu, Cardinalul Iuliu Hossu, p. 432- 434 „marți, 26 mai, dimineața, la orele 6.30, am intrat la Spitalul Colentina în camera în care se consuma jertfa, sfârșitul vieții marelui ierarh. După ce am rămas numai noi doi m-am așezat pe marginea patului. Preasfinția Sa a început să-mi vorbească. Întreținerea noastră a durat de la orele 6.40 până la orele 9. Punctele principale asupra cărora s-a oprit în mod deosebit Episcopul Iuliu, și pe care le-am ascultat cu multă plăcere – deși eram foarte obosit de drum – au fost următoarele: 1. Rolul Sfintei Treimi și al lui Isus Hristos în viața creștină. Ambele gânduri le-a susținut cu un text din Sfântul Pavel: «Știu cui am crezut și sunt convins că el are puterea să-mi păstreze bunul încredințat până în ziua de apoi» (II Timotei, 1,12). L-am întrebat ce înțelege prin «bunul încredințat», la care mi-a răspuns: Bunul încredințat este nașterea mea, existența mea naturală, botezul meu, mirul meu, mărturisirile mele, împărtășaniile mele, preoția mea, episcopatul meu, mandatul lui Isus de a vorbi, lupta împotriva patimilor, și apoi, cea mai mare încredințare, arestarea pentru credință, dar nu arestarea în sine, ci urmările ei, disprețul, umilirile, înfometarea și tot felul de privațiuni, primirea morții în izolare și pus la periferia societății. Și ca acest bun încredințat să-l tratez cu bune dispoziții și cu mulțumire interioară și să pot spune cu toată căldura inimii mele: «Părinte, în mâinile Tale încredințez sufletul meu!» Marele examen îl dau acum, căci ceasul meu se apropie! 2. – […] Nu știu cum să-i mulțumesc lui Dumnezeu și persoanei lui Isus Hristos, pentru darul neasemuit de mare de a fi în acest veac martor al încredințării date de Isus lui Petru […] 3. – Fiindcă Biserica pe care am slujit-o și eu a fost desfigurată iar ca imagine a desfigurării ei, privește-mă pe mine, dar eu iert din inimă pe toți care au contribuit la o astfel de desfigurare, lucru pentru care și adresez Părintelui Ceresc rugăciunea Fiului Său, de pe cruce: «Părinte, iartă-le lor.» 4. – Îmbrățișez pe toți frații mei din dieceza Clujului și din toată Biserica Unită, îi binecuvântez și pe toți credincioșii. Sărut masa de lucru din biroul meu. Sărut Crucifixul. Sărut pietrele de pe trotoarul pe care l-am călcat mergând la Sfânta Liturghie de la catedrală. Sărut băncile din Seminar, în care s-au rugat clericii mei. Binecuvântez pe toți care au contribuit la fondul de ajutorare «Frățiorii Domnului», după cum binecuvântez pe toți care au fost ajutați. Binecuvântez pe toți țăranii, din toate protopopiatele, care, îmbrăcați în haine albe, ca și sufletele lor, m-au ascultat cu bucurie și s-au reîntors fericiți la casele lor. Nu i-am uitat pe cărarea suferințelor mele. Binecuvântez pe substituții mei din Cluj, care m-au suplinit în aceste vremuri grele, dar înălțătoare, și au făcut tot ce au putut ca turma mică să nu fie fără păstor. 5. – Și acum, te rog frate Alexandre [Todea] ca deseară să-mi administrezi Sfântul Maslu și să mă împărtășești. După Maslu și împărtășanie, te rog să-mi citești din Evanghelia Sfântului Ioan, de la capitolul 14,27 până la capitolul 20. După ce a rostit cuvintele de mai sus, voind să spună și cum începe capitolul 14,27: «Eu vă las pacea, pacea mea vă dau vouă», nu a mai putut vorbi. I-a încetat graiul. Erau orele 9. Din acel moment și până ce s-a săvârșit din viață n-a mai putut vorbi decât, din cînd în când, câte un cuvânt răzleț. […] Conform dorinței sale, în seara zilei de 26 mai [1970] i-am dat dezlegare, 1-am împărtășit și i-am administrat Sfântul Maslu […] După Maslu am început să-i citesc din Evanghelia Sfântului Ioan. Ascultând, i s-a luminat fața și se vedea pe ea atâta liniște, bucurie și seninătate. La anumite expresii din Evanghelie, muribundul intervenea și alterna ca un refren: «Știu cui am crezut!» […] În timpul citirii mai rostea din când în când: «Lupta mea s-a sfârșit..»”

[21] Cavoul este localizat la grupa P3, seria E, nr. 3-4, conform actului de concesiune nr. 1022-72/30.01.1972, eliberat Arhiepiscopia Romano- Catolică București, Administrația Cimitirului Bellu Catolic.